Că-n diminețile fără de tine
Nu știu să dau secundelor un sens
Și nu deosebesc răul de bine.
Și nici că-i toamnă nu mai bag de seamă
Ori frunzele că mor fără să plângă
Și-am iarnă-n suflet și atâta teamă,
Dar nu vreau să le las să mă înfrângă.
Și dacă nu vei mai veni, aș vrea
Să-mi dai de știre rogu-te-n amurg
Pe vânt, sau pe Luceafăr, sau pe-o stea
C-ai vrea în verde codru să te-ajung.
Și-am să-nțeleg, în ceasul de pe urmă
Că te-am pierdut, poate definitiv
Și-ncet, asemeni mersului pe sârmă
Nu te mai simt in sufletu-mi, captiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu