Cu litere ce ne prezintă, din tumultul zilei, ce-i cotidian,
Bagaje aruncate la întâmplare pe peroane
Și oameni ce se înghesuie să cumpere reviste de scandal.
Un haos ce-i desprins din realitate,
Devine știre pe-un canal,
Ivit din sticla care acum e colorată,
Dar viața ne e prezentată tern.
Preț de o clipă am crezut că viața,
Ne joacă feste și s-a transformat,
În dinozaurul ce urmărește tot ce mișcă,
Prin fața ochilor săi mari.
Atunci am rupt, în fărâmițe, paginile negre de ziar,
Am desfăcut coperți de la reviste,
Ce viața tot ne-o descriau sinistru
Sau ca fiind un joc murdar.
N-am mai lăsat să polueze atmosfera,
Știri cu un impact puternic negativ,
Eliberându-mi legăturile ce mă țineau închisă,
Cu fricile născute din mult stres.
Sunt liberă să cred că viața-i minunată,
Așa cum mintea mea visează permanent,
La frumusețea omului robustă,
Nu cizelată după citadinele acestor vremuri,
Ca să părem mai actuali decât am fost.
Prostii, prostii, prostii, mai că le credem
Și tot uităm că fără Dumnezeu,
Nu pot mișca nici firul din sprânceană,
Nu pot sufla în lumânare,
Astfel încât să stingă flacăra de tot.
Privește cerul dincolo de stele,
Lasă-te dus pe aripile Îngerului Păzitor,
În lumea fascinantă a trăirii pure,
Liber fiind de lume și lumesc.
Ne-am afundat în treburile zilei,
Uitând de tot ce ne formează ca ființă,
Căci nu-i de ajuns să faci și să rezolvi,
De nu mai ai un pic de timp cu tine însuți.
Revolta Sufletului e normală,
În timpul ăsta atât de anormal,
Se întorc cuvintele și se răscoală,
Că inventăm un nou Dicționar,
Din care, din păcate, cam lipsește tot ce-i sublim și măiestria,
Se duc pe apa sâmbetei și menestrelii, cu cântecele lor cu tot.
Iubirea-i despărțită în silabe
Și împărțită doar la cerșetori,
Nu mai găsim făuritori de stele,
Ce fac din inimă concerte de viori.
Așa se vrea să pară timpul ăsta,
Sluțit de frumusețe și rănit,
Dar viața vine-n grabă și ne lămurește,
Șoptindu-ne că-i minunată ca și Sufletul din noi.
Respiri cu ușurință prin oftatul ce alungă,
Ultima dâră de tristețe și-i dai voie,
Zâmbetului larg să înnobileze fața,
Cu atâta frumusețe, ce-i copleșitoare!
Păstrează pentru totdeauna,
Acest cadou făcut de Suflet
Și dăruiește-l cu Iubire,
Oricărui om ce te privește.
Fii zâmbet de lumină pentru tine
Și crește-ți luminozitatea pentru ceilalți,
Ca într-un timp mai scurt de o secundă,
Să dăruim pământului,
Mulțimi de zâmbet.
Ah, ce minunăție este Viața!
Ce daruri ne așteaptă pe parcurs!
Culegem bogății din tainele naturii
Și celebrăm Iubirea dintre semeni, cu fiecare ceas.
Nu contenim din marea îmbrățișare
Și glasuri cristaline chicotesc,
Că-i sărbătoare mare și în Ceruri,
Căci Sfinți și Îngeri stau și ne privesc,
Simțind că am pornit pe drumul de lumină,
Ce ne dezvăluie cu pași mărunți...
Șirul esenței cunoașterii umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu