day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Sub vraja dragostei

N-am să mai plec din locul ăsta
Pentru că cerul l-a vrăjit, 
Să fiu mereu îndrăgostită,
De ochii tăi cei luminoși.
Ei mă privesc de fiecare dată,
De parc-ar fi întâia oară,
Observ cu ușurință cum mă sorbi
Prin ochii migdalați, cu gene întoarse.
De fiecare dată când revin aici,
Întineresc cu ani de viață,
Am observat acest aspect pe chip,
Dar am crezut că-i soarele de dimineață.
Căci raza lui cea luminoasă,
Mă mângâie de fiecare dată,
Dar nu-i doar singurul motiv,
Primordială e iubirea noastră.
Ea este pretutindeni 
Și oriunde ne-ar purta destinul,
Însă aici, e totul mai intens
Și simt cu-adevărat că ne aparținem.
Se-aude clipocitul apei,
Cântece mii de păsări mici,
Pe care tot încerc să le privesc,
Dar ele sunt pitite printre frunze.
Probabil timpul se oprește pentru noi,
Să ne acordăm mai multă ascultare,
Eu tot vorbesc de ore întregi,
Tu ești atent până la lacrimi.
Apoi cu mâinile-ți frumoase,
Îmi cuprinzi umerii gingași,
Mă tragi cât mai aproape către tine,
Zâmbești șuierător cât să îți simt respirația mentolată
Și cu un gest necontrolat,
M-așezi în a ta poală și-mi spui ca să continui.
Sporovăiesc de ore bune
Și nu te-ai plictisit deloc,
Chiar îmi dai replici cu morală
Și dialogul este tot mai elevat.
O mână-i peste mijloc,
O alta printre păr,
Îmi mângâi tâmpla, fruntea
Și tot îmi faci cărări,
Poteci de doruri multe,
Cât firele din cap,
Ce încep să înflorească,
Pâlcuri de ghiocei.
Îmi place acest loc în care suntem,
Căci e vrăjit de tine ca să țină clipa cât un an
Și anul cât un veac, fără să treacă timpul galopând,
Și să nu apucăm să povestim.
Comunicarea-i plină de descrieri,
Parcă desprinse din povești,
Ce-ți tot stârnesc curiozități,
La fel ca în O mie și una de nopți.
Dar noaptea asta-i pe sfârșite,
Căci cerul s-a mai luminat,
A început forfota-n zonă
Și noi tot nu am terminat.
De-acum stăm pe un balansoar
Și urmărim cum se ascunde câte o stea,
Să facă loc razei de soare,
Să lumineze fața mea.
Genele întoarse nu închid ochii migdalați,
Ci sorb în continuare a mea privire,
Suntem îndrăgostiții până peste cap,
Ce nu mai vor pleca din locul ăsta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆