.jpg)
Pășind prin visele frumoase,
Poetul stă la masa lui
Și scrie pagini după pagini.
Deschide ușa inimii ușor,
Nutrind atâtea sentimente,
Pe care le așterne ordonat,
În rânduri ce formează versuri.
Iubirea curge prin condei
Și capătă o formă anume,
Pe care un suflet de poet,
A vrut să ți-o dedice ție.
El pune-n versuri bucuria,
Ce vine să alunge nouri,
Îți crește brusc speranța într-un mâine,
Mai limpede și luminos.
Pe cerul nopții este mândra lună,
În casă oamenii visează colorat,
Numai poetul răsucește-n mână,
Stiloul ce așteaptă să mai scrie înc-un rând.
Cum vin idei după idei năvală,
Îngrămădite ca-ntr-un cufăr fermecat,
Reformulează, taie, mâzgălește,
Până când totul iese așa cum și-a dorit.
Cel mai ușor se scrie despre lipsuri,
Nemulțumiri și despre inimă albastră,
Însă tot omul este săturat, și-atunci poetul optimist
Caută doar ce este frumos, ca cititorul să se înveselească.
Purcede omul ce-i avid de versuri,
Să își hrănească sufletul cu strofe
Și pe măsură ce înaintează,
Își vindecă și bolile trupești.
Și-atunci poetul plin de bucurie,
Mai cere inspirație divină,
Și-și strânge banii într-o pușculiță,
Ca să își scoată cartea nopților pierdute.
Aducător de fericire, se vrea poetul ce alege
Cu mare grijă, cuvintele și tema unei poezii,
Ca pe măsură ce omul citește,
Să-și crească energia pân’ la infinit.
Și-n zorii zilei luminoase,
Când soarele stă agățat de cer,
Poetul își preumblă pașii,
Spre munca lui de zi cu zi.
Căci azi valorile sunt inversate,
Nu poți trăi din scris și din visat,
Din contră, mai renunți la multe alte,
Ca să dai viață unei cărți.
Dar bucuria este mare
Și uiți de tot ce-a fost până atunci,
Știind c-ai mai născut o carte,
Care să dăinuie în timp.
Și-apoi... s-or mai găsi și oameni,
Ce cred cu adevărat ce spun
Și-ntr-un moment de fericire,
Să cumpere și cărți de poezii.
Căci mult aduce fapta și nu vorba,
Iar un poet e fericit când vede,
Cum oamenii citesc din a sa carte
Și îi dă ghes să meargă mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu