Când vei dori, atunci mă vei avea!
Mi-e milă doar de cei ce vor rămâne
Plângând și suferind în urma mea.
Când vei veni la mine, bunăoară,
Anunță-mă, te rog, c-o zi 'nainte,
Aș vrea să-i strâng pe toți ai mei în brațe,
Căldura mea să și-o aducă-aminte.
Să-mi prind sub gene iarăși răsăritul,
S-aștern în suflet ultim asfințit,
Să-mbrățișez stejarul drag din poartă,
Să mângâi tot ce-n viață am iubit,
Să-L rog pe Dumnezeu, de vrea, să-mi ierte
Greșeli pe care poate le-am făcut
Fără să vreau și fără să îmi pese
Că-n urma lor pe alții i-a durut.
Și împăcat-atunci fiind cu toate,
Surâsul peste față să-l aștern,
În mâna ta să-mi pun jurnalul vieții,
Căci eu de tine, Moarte, nu mă tem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu